Temerile noastre privind noutatea clasei pregătitoare tind să se transforme în preconcepții. Un pic de lumină aici poate îi ajută pe părinți să se liniștească pentru a fi capabili să fie asiguratori cu copiii lor.

Indiferent ce schimbări apar în educație, pentru copil este important să îi simtă pe părinții lui alături și asiguratori. Atitudinea noastră revoltată, supărată sau negativă nu aduce nimic bun pentru copilul care trebuie să înceapă școala, de aceea ar fi bine să luăm partea bună din ceea ce se întâmplă:
Casa pregătitoare există, haideți să vedem cui se adresează ea și ce beneficii ne poate aduce.
De aceea am cules aici câteva dintre preconcepțiile întâlnite și am încercat să le explic.

First Day of School #16

Un copil de 6 ani, dacă este inteligent, poate intra direct în clasa I

Acomodarea copilului cu un mediu are legătură mai mult cu inteligenţa emoţională decât cu ceea ce știe și ce poate să facă.

Prin urmare, pentru un bun start școlar, este important ca orice copil să beneficieze de timp suficient pentru acomodare, de un mediu relaxat în care să descopere cum să iubească școala și nu cum să scape mai repede de tot ceea ce ține de ea.

Pentru ca un copil să aibă și să-și mențină bucuria de a merge la școală ar trebui ca:
- intrarea la școală, ca orice schimbare din viața lui, să fie treptată și realizată în condiții de siguranță; - activitățile de învățare din școală să fie pline de joc, de bucurie, de răspuns la dorința copilului de a experimenta și de a pune întrebări;

Bucuria de a merge la școală este importantă deoarece orice copil, oricât de inteligent ar fi, nu poate avea performanță veritabilă dacă nu-i place ceea ce face.

Clasa pregătitoare este un experiment pe copiii noștri

Clasa pregătitoare este nou introdusă în țara noastră, dar nu este un concept nou pentru țările europene.
Această clasă este nouă pentru noi ca părinți, dar pentru copiii noștri, școala oricum ar fi ea este ceva nou și diferit de orice experiență de preșcolar.

Dezvoltarea intelectuală a copiilor din zilele noastre este mai accelerată decât a celor din generațiile anterioare. Totodată comunitățile constante de copii în care să-și dezvolte inteligența emoțională nu prea mai există (mai ales în zonele de oraș). Aceasta face cu atât mai necesară școlarizarea ceva mai devreme.

Poate că pentru copii era un experiment faptul că erau „aruncați” direct în „apa rece” a școlii fără nicio pregătire. Dacă mai stau un an „pe mal” să se joace „cu apă” până ce au curajul să și „înoate”, nu cred că face rău nimănui.

În clasa pregătitoare copilul nu va face mare lucru

Accentul pe dezvoltarea socială şi emoţională a copilului în clasa pregătitoare îi sprijină o temeinică implicare a sa în formarea intelectuală.

Dacă un copil nu este bombardat cu grămezi de informații pe care oricum le va uita, nu înseamnă că nu este educat. Educația nu înseamnă „bici”, adevărata educație se realizează cu participarea copilului și înseamnă mai mult decât formare intelectuală.

Dacă un copil este învățat să aibă încredere în sine, să îi respecte și accepte pe cei din jur, să lege prietenii și relații sociale, să se implice creativ, să lucreze în echipă și să se bucure și de succesul altora, să caute și să cerceteze, să întrebe și să fie curios, să aibă toleranță la frustrare și să înțeleagă că nu totul este după cum vrea el… eu zic că deja, a învățat foarte multe, poate mai multe decât noi care îi suntem părinți.

Era mai bine să se rămână la grupa pregătitoare de la grădiniţă

Poate că în anumite locuri da, dar ea nu putea asigura egalitatea de şansă pentru toţi copiii şi nici nu scutea copilul de dificila şi grăbita acomodare de la începutul şcolii.

Pentru copil este mai profitabil ca el să petreacă întreaga sa școlaritate obligatorie în același spațiu, cu aceeași colegi. Cu cât spațiul extern al copilului este mai stabil, cu atât el devine mai asigurator și mai stimulativ pentru creșterile interne ale copilului care se dezvoltă.

Și pentru noi adulții este mai ușor bugetar să întreținem o singură instituție. Pentru școală este mai simplu să se bazeze pe o comunitate constantă de părinți pe un parcurs îndelungat de timp.

Nici pentru grădinițe nu cred că este o pierdere faptul că nu vor mai avea copiii de 6 ani (grupa pregătitoare).
La sate, oricum această grupă pregătitoare nu avea suficienți copii și ea se realiza simultan cu alte grupe.
La orașe, grădinițele sunt așa de asaltate de cereri pentru înscriere, încât ajunseseră să activeze cu un număr maxim de copii la grupă, ceea ce este și obositor pentru educatoare și ineficient pentru copii.

Dacă și dvs. ați întâlnit astfel de preconcepții vă invit să le discutăm împreună.