Intrarea în grădiniță nu înseamnă neapărat suferință, plâns și zbucium. Iată câte ceva din ce ar fi bine să știm ca părinți atunci când ne gândim să ne ducem copilul la grădiniță.

Când este pregătit copilul pentru intrarea la grădiniţă?

când vorbește despre sine la persoana întâi (spune „eu vreau” şi nu „Ioana vrea”);
când poate vorbi despre ceea ce îl supără sau deranjează;
când poate spune că îi este foame, sete, că este obosit sau supărat, că îl doare ceva;
când poate vorbi despre sine, despre părinţii şi familia sa, când poate povesti evenimente prin care a trecut, întâmplări, vise şi fantasme;
când distinge între realitate şi basm (sau vis, fantasmă);
când începe să aibă preferinţe şi să fie mai selectiv cu partenerii de joacă, dar şi mai constant în manifestările afective;
când apare nevoia unui prieten constant;
când preia cu plăcere formule de politeţe, își asumă reguli şi interdicţii, se ruşinează şi doreşte să fie la fel ca ceilalţi membri ai comunităţii din care face parte;
când înţelege să nu-i deranjeze pe alţii, să cedeze, să îngăduie, dar şi să-şi expună punctul de vedere şi să-şi apere drepturile;
când are manifestări de independenţă: copilul insistă să se îmbrace cu ce vrea el, să mănânce singur, să se ducă la toaletă neînsoţit;
când încearcă să-și impună punctul de vedere: se contrazice, se încrâncenează;
când îşi poate purta de grijă: sesizează situaţii periculoase, îşi conştientizează şi exprimă nevoile, îşi ştie drepturile, îşi poate asuma unele responsabilităţi;
când poate fi lăsat în spaţii de joacă, supravegheate fără a reclama prezenţa adultului cu care a venit;
când îşi ascultă părintele (sau se împotriveşte lui) şi în lipsa acestuia.

Cum putem pregăti copilul pentru independenţă

lăsându-i libertate de mişcare şi iniţiativă, creându-i un mediu asigurator;
fiind flexibili şi permisivi cu jocurile lui;
acceptându-l aşa cum este fără a-l raporta la un ideal sau la alţii copii din jur;
pretinzându-i copilului doar ceea ce noi respectăm;
fiind fermi, dar asiguratori, toleranţi, calzi, constant iubitori;
satisfăcând mereu nevoile copilului, dar nu împlinind dorințele lui;
fiind sociabili şi dornici de comunitatea celor din jur;
nefiind „zâna bună” care împlinește dorințele, nici „eroul” care salvează de efort, supărare sau orice dificultate, nici „vrăjitoarea” care închide în turnul de fildeș pentru a supraproteja, nici „slujnica credincioasă” care servește permanent copilul.

Cum ne pregătim ca părinţii pentru intrarea copilului în grădiniţă

înțelegem că grădiniţa răspunde nevoii copilului de educaţie, de socializare, de comunitate, de acces la o lume extrafamilială;
ne informăm, explorăm mediul grădiniţelor pentru a face o opţiune în cunoştinţă de cauză;
descoperim în copil un om capabil de a găsi soluţii interesante pentru acomodare;
încercăm să ne facem cunoscut mediul din grădiniță cu oamenii și regulile sale;
depăşim tentaţia de a „concura” cu grădiniţa şi cu educatoarea;
învățăm să nu ne mai fie teamă de ce ar putea să afle și învețe copilul nostru de la alți copii;
renunţăm la ideea că toată lumea trebuie să-l trateze pe copilul nostru așa cum îl tratăm noi;
ne integrăm noi înșine în „comunitatea părinților” din grădiniţă.

Pregătirea specifică a copilului pentru intrarea în grădiniţă

E important să fim relaxaţi, încrezători, binedispuşi când vorbim despre grădiniţă.
Nu ne vom exprima nemulţumiri faţă de grădiniţă şi educatoare, nu ne grăbim, nu ne agităm, nu suntem suspicioşi.
Vom fi deschiși, răbdători și interesați să ascultăm temerile și așteptările copilului în legătură cu grădinița.
Vom ține seama de ritmul și nevoile copilului de adaptare.
Nu vom impune cerințe nepotrivite vârstei și dezvoltării copilului.
Îi vom oferi copilului ocazii de a cunoaște mediul din grădiniță (drumul, clădirea, educatoarea, sala, curtea, copiii, activitatea), înainte de a-l lăsa acolo.
Vom acomoda din timp copilul cu un program de viață (ore de masă, somn şi activitate) similar celui din grădiniță.
Nu vom suprapune mai multe schimbări în viața copilului. Intrarea la grădiniţă nu va coincide și cu alte schimbări (schimbarea casei, a persoanelor de îngrijire).
Îi vom oferi copilului un mediu onest, de încredere în care să nu fie mințit, păcălit, amăgit.
Îi vom oferi copilului ocazii de întâlnire cu alți copii cu care să discute și să se joace de-a grădinița.
Îi vom acorda încredere că se poate descurca singur cu alți copii. Intervenția noastră nu va îngrădi manifestarea copilului chiar dacă îi suntem mereu alături.
Îi vom asigura un mediu sigur în care copilul să se poată juca în voie, liber, fără direcții și limitări.

Mai multe informații despre cum putem asigura o bună acomodare a copilului cu grădinița puteți găsi în prima parte a cărții mele „Grădinița mea favorită” apărută pe iTunes. O puteți accesa dând clik aici: http://itunes.apple.com/ro/book/gradinita-mea-favorita/id513722313?mt=11