Pedagogia este Cenușăreasa pentru studenții de la Arte Plastice care se pregătesc să predea în școală o disciplină la fel de oropsită. Cenușăreasa însă este aceea care se căsătorește cu prințul, deci punctul de plecare este cât se poate de avantajos. Dacă Doamne ferește ajung profesor în școală?! Formarea cadrelor
Plătim cu greu o școală care uniformizează cunoașterea, copiii și profesorii. Copilului îi este greu să devină „elev”, dar după ce a devenit, îi este aproape imposibil să se mai găsească pe sine, să-și mai exprime individualitatea. De pe poziția fostului „elev”, poate continua „procesul de fabricație” cu generația următoare,
Glasul unui copil s-a auzit în mulțime strigând: „împăratul este gol” (Hainele cele noi ale împăratului de H. C. Andersen). Noi ne știm auzi copiii? Ne permitem noi să înțelegem ceea ce ne spun ei? Cum reacţionăm când copiii ne spun ceva ce ne dărâmă mituri şi credinţe? Cum procedăm? Încotro o luăm?
Când, prin ce metode, la ce ne raportăm, pe cine și care este scopul pentru care evaluăm? Acestea sunt întrebări care ne ajută să identificăm principalele tipuri de evaluare. Oricare însă ar fi tipul de evaluare important este ca ea să rămână educativă și să-i fie de folos celui evaluat.
Adesea, în școală, evaluarea este utilizată ca „bici” sau „bombonică” pentru menținerea iluziei de autoritate a profesorului. Și mai frecvent, prin evaluare copiii sunt judecați, etichetați, comparați cu colegii. Însă argumentul lui „așa se face” nu poate justifica o practică în dezacord cu principiile educative. Funcțiile evaluării Evaluarea din educație