Întemeierea şcolii s-a datorat ivirii mesianice a lui Comenius. J.A. Comenius, cu spiritul său vizionar, a structurat şcoala ca „uzină” încă din Renaştere, dintr-o perioadă în care astfel de întreprinderi nu erau nicicum întrevăzute: o instituție pentru ca toți să știe de toate.

Educația ca învățare

Educația nu a mai putut fi prea complexă, din ea trebuia decupat ceea ce se potrivește tuturor și ce poate fi realizat la grămadă. Așa se face că din educația omului s-a ajuns la educația intelectului. Dacă învățarea este aceea care interesează atunci eficient se poate realiza prin gruparea copiilor pe vârste și prin secționarea cunoașterii în discipline: Se ajunge astfel la învăţământul pe „clase şi lecţii”.

Chairs, abandoned school, Detroit

Organizarea învăţământului „pe clase”, a permis formarea unor mari efective de copii de aceeaşi vârstă care să înveţe deodată cu un singur profesor. Unicitatea profesorului într-o mare de relaţii educative simultane, îi oferea acestuia centralitate şi deci nevoia de autoritate ducând la magistrocentrism.

Organizarea educaţiei intelectuale „pe lecţii”, generează o secţionare didacticistă, a realităţii globale, în discipline ce pot fi predate separat. Cu timpul, această împărţire, va fi dus la organizarea curriculumului şcolar în funcţie de logica disciplinei, neglijând nevoia psihologică de cunoaştere a omului.
Toate acestea au permis şcolarizarea unui număr foarte mare de copii într-un timp scurt, cu costuri minime şi cu eficienţă maximă.

Școala este organizată la fel, doar cu variaţii de nuanţă, de la Comenius până în zilele noastre. În acea vreme însă, școala a creat o avangardă pentru o societate care trebuia trasă înainte. Acum însă apare ca o reminiscență din timpuri vechi ce vrea să deformeze personalități în masă pentru a continua să se impună.

Ce ar fi fost?... Ce poate fi?...

Oare dacă școala nu ar fi fost astfel structurată ar mai fi fost o epocă industrialistă, un astfel de progres tehnologic pentru umanitate?

Care este soarta școlii, așa cum o știm noi astăzi, în condițiile decăderii epocii industriale?

Oare Comenius a găsit unica posibilitate de structurare a şcolii ca mediu educativ pentru mase?
Școala, capabilă de a imprima un model societății, va putea învăța ea însăși din progresul social pentru a se adapta?

Școala va continua să-și impună modelul, schimbând în continuare istoria?

Sunt întrebări pe care ni le punem, dar cărora, poate doar o evoluţie ulterioară a şcolii, a societății și a noastră ni le va lămuri.