Alegerea profesiei și vârstele studenților

Ce presupune alegerea unei profesiei

Viața studențească depinde foarte mult de felul în care a fost realizată alegerea domeniului pentru formare.

Opțiunea pentru o profesie nu se poate face în copilărie căci, pentru aceasta, este nevoie de o decizie asumată în mod matur.

Copilul are dreptul să se viseze în ipostaze de tot felul, are dreptul să pornească pe o cale și să se răzgândească de nenumărate ori. Astfel, el experimentează în joacă mai multe posibile realități înaintea unei alegeri. Imaginile pe care și le formează copilul despre viitor sunt influențate de așteptările adulților din jur și de fanteziile pe care și le face el despre realitate. Prin urmare, jocul copilului de-a alegerea unei profesii este important pentru descoperirea lumii și pentru dezvoltarea sinelui, dar are prea puțin legătură cu realitatea devenirii profesionale.

Pentru alegerea profesiei omul are nevoie să se cunoască pe sine suficient de bine, să poată evalua întreaga ofertă socială și să-și reprezinte realist ce devenire îi propune un drum sau altul. Prin urmare, alegerea profesiei este o decizie matură chiar dacă ea poate fi schimbată oricând.

Pregătirea pentru această decizie se face treptat începând cu școala generală care oferă contactul cu nenumărate domenii care pot fi explorate. Chiar dacă liceul orientează adolescentul pe o filieră a alegerii sale, e important ca el să poată face schimbări dacă își dorește. Pentru aceasta ar fi necesar ca liceanul să-și poată alege materiile de bacalaureat dorite, indiferent de filiera pe care o urmează.

În facultate, când studentul și-a ales deja un domeniu poate constata că încă mai poate alege dintre specializările variate din interiorul acestuia. Prin urmare, alegerea unei profesii este un proces îndelungat și complex plin de alegeri, de răzgândiri, de observarea unor noi oportunități.

Implicarea profesorilor și părinților în decizia tânărului

Alegerea profesiei nu este doar un proces complex și îndelungat, ci și foarte personal. De aceea este important ca adulții din jur să-i ofere sprijin tânărului fără să-și amestece propriile temeri sau dorințe. Când părinții și profesorii se implică prea mult sau prea puțin în alegerile tânărului, acestuia îi vine greu să se asume. Devenirea profesională se poate transforma într-o luptă care nu poate decât să irosească resurse care ar putea fi folosite pentru construirea unei cariere.

Tânărul care optează pentru o profesie, ia o decizie de adult. De aceea intervențiile infantilizante ale celor din jurul lui nu pot fi decât nocive. Tânărul nu are cum să se asume matur dacă nu este lăsat să o facă. Părinții și profesorii îi pot susține deciziile, oricare ar fi ele, dar nu pot alege în locul lui și nici nu ar trebui să-i manipuleze opțiunile.

Ca profesori suntem tentați să ne demonstrăm competența prin reușitele tinerilor pe care-i pregătim. Această demonstrație însă nu ajută pe nimeni, audiența nu va fi impresionată, iar noi nu putem înlocui nereușitele personale cu succesul tinerilor pregătiți. De asemenea, tinerii nu se pot asuma deplin dacă simt că alegerea nu este a lor. Competența pedagogică nu se demonstrează prin reușita tinerilor, ci prin bucuria participării lor implicate și creative.

Și ca părinți avem obiceiul să le oferim copiilor ce nu am avut noi și să visăm pentru ei ce ne dorim pentru noi înșine. Or, dacă ne implicăm prea mult în deciziile copiilor observăm că nu obținem decât relații tensionate și multă nefericire.

Când reușita financiară este un criteriu în orientarea tinerilor suntem nevoiți să avem în vedere rapiditatea schimbărilor sociale. Astfel, profesiile care, acum par bine cotate social, pot să devină repede inutile. Deci criteriul acesta nu poate fi principal.

Practicare unei profesii are ca scop împlinirea de sine adultă. Un bun profesionist se va putea susține financiar indiferent de domeniul ales. Însă, pentru a fi bun profesionist este nevoie de implicare matură, de capacitate de construcție, de decizie și de asumare. Toate acestea presupun o maturitate emoțională care nu se formează dacă profesorii și părinții îl tratează pe tânăr ca pe un copil, luându-i posibilitatea de alegere.

Când suntem părinți sau profesori putem face ceva cu adevărat important. Îi putem sprijini pe tineri să-și construiască încrederea în sine, capacitatea de autocunoaștere și independența. Toate acestea îi vor ajuta să facă alegeri care să li se potrivească și să-i mulțumească, să se implice și să-și valorizeze potențialul.

Dacă tânărul își alege singur profesia și implicarea lui va fi pe măsură. Mai mult decât atât, el va fi mai agil în sesizarea oportunităților și nu se va teme să renunțe la parcursuri care nu-i sunt potrivite.

Noi alegeri, reveniri și răzgândiri

Pregătirea din facultate este vastă și nu se limitează la formarea competențelor pentru o profesie anume, ci pentru o multitudine de specializări între care studentul poate opta.

După absolvire, orice profesie deschide numeroase posibilități de practică, iar omul poate opta pentru ce i se potrivește mai bine în acel moment. De asemenea, orice domeniu se restructurează permanent integrând inovațiile și descoperirile pe care le fac profesioniștii din nevoia acomodării practicii cu propria lor. Astfel, în practicarea unei profesii vor fi mereu noi oportunități și noi deschideri de ales.

Astfel, în zilele noastre nu există motiv să punem o presiune prea mare pe tinerii care fac o alegere profesională. Această opțiune nu este unică căci este formată din nenumărate alegeri. Nu este definitivă, căci se poate schimba oricând. Nu este nici unidirecțională, căci domeniul este influențat și poate fi schimbat de către cei care îl practică.

O alegere temeinică uneori presupune și renunțări. Tinerii se pot pregăti pentru un domeniu și apoi își pot schimba interesul înainte de a intra la facultate, în timpul facultății și după terminarea acesteia. Niciodată nu e prea târziu pentru schimbări necesare pentru ca omul să se simtă în acord cu sine și cu viața sa.

De ce renunță unii studenți la facultate

Studenții care renunță în timpul facultății, foarte rar își dau seama că nu și-au ales domeniul care i-ar face fericiți, dar există și astfel de situații. Mediul universitar are și rolul să le ofere studenților o imagine reală despre profesia pentru care se formează. Dacă aceasta nu corespunde cu ce își imaginau și cu ceea ce-și doresc, este important să poată renunța. Renunțarea este un act de maturitate și nu văd de ce părinții sau profesorii l-ar considera o catastrofă. Dimpotrivă, ar fi gravă insistarea într-o alegere nepotrivită, iar experiența căpătată va fi mereu folositoare. Studentul nu pierde nimic, dar câștigă o experiență importantă de manifestare adultă.

Un motiv mai întâlnit de renunțare la facultate vine din faptul că alegerea nu i-a aparținut tânărului. El a respectat decizia părinților sau a profesorilor, iar renunțarea este un act de conștientizare a propriilor interese și de independență.

Un alt motiv important al renunțării este nevoia tinerilor de a se întreține. Studenții constată că nu mai sunt mulțumiți cu oferta de sprijin a părinților sau aceștia nu-i mai pot susține. Sunt și situații în care tânărul se simte presat de nevoia de a-și întemeia o familie. Renunțarea este, în acest caz, o alegere a celei mai bune opțiuni de moment. Pentru tânăr este mai important să-și afirme independența sau să-și formeze o familie decât să se ocupe de formarea profesională. Nu e niciun motiv ca cei din jur să-i pună alegerile la îndoială. Dacă își va dori formarea profesională, o va putea face oricând aceasta va deveni o prioritate. Un adult are nevoie să învețe că nu poate face totul deodată. O ierarhie a priorităților este cea care asigură succesul. De aceea, renunțările nu sunt nici grave, nici definitive, căci prioritățile sunt regândite în funcție de nevoi și interese de moment. Doar copiii simt frustrarea de a nu avea totul acum.

Sunt și studenți care renunță la formarea lor profesională pentru că sunt dezamăgiți de profesorii care nu corespund așteptărilor. De aceea este foarte importantă formarea psihopedagogică a profesorilor universitari căci nu este suficientă excelența lor în domeniul de predare. Fără o formare psihopedagogică, profesorii nu-și pot cunoaște studenții și nu le pot satisface interesele de formare, nu pot asigura mediul de siguranță atât de necesar devenirii.

De ce renunță unii absolvenți la profesie

Întreaga noastră viață este un proces complex de alegeri în funcție de felul în care ne vedem pe noi înșine, în funcție de nevoi de dezvoltare, în funcție de experiențe trăite și de așteptări pe care le avem de la viitor.

Societatea oferă și ea oportunități și uși închise. Formarea universitară, de asemenea, nu le garantează absolvenților angajarea în domeniul în care i-au profesionalizat.

Unii absolvenți nu se pot integra pe piața muncii. Aceasta este dizabilitatea facultății de formare. Aceasta fie a supraestimat numărul de locuri alocate pentru formare în raport cu nevoia socială, fie nu a selectat și format temeinic studenții pentru însușirea tuturor competențelor necesare practicării profesiei. Pentru a minimiza aceste riscuri, universitățile pot proceda centralizat, bugetând un număr de locuri alocate de ministerul educației. Pot proceda liberal, stabilind relații cu firme și întreprinderi de pe piața muncii. De asemenea, pot proceda creativ extinzând domeniul formării la mai multe specializări evidențiate prin cercetări ale universității și pot oferi studenților servicii de consiliere profesională în timpul facultății și după absolvire.

Alteori, absolvenții renunță să practice domeniul în care s-au format pentru că descoperă în viața lor alte oportunități profesionale sau alte oportunități de câștig. În acest caz, competențele profesionale formate în facultate vor putea fi transferate în domeniile în care activează oamenii. Ei se vor manifesta cu un plus de creativitate dată de conexiunile diverse dintre domenii.

Unii absolvenți aleg să nu-și practice profesia pentru că nu au intenționat aceasta niciodată. Ei s-au format pentru interesul lor personal sau de hobby. În această situație, beneficul studiilor universitare constă în îmbunătățirea calității vieții oamenilor.

Sunt și situații în care practicarea domeniului ales nu poate asigura traiul zilnic al absolventului care se vede nevoit să suplinească aceasta cu munca într-un alt domeniu. Este o situație în care facultățile ar putea oferi studenților posibilitatea unei duble specializări.

Sunt și schimbări care apar în timpul practicării unei profesii. Fie profesia respectivă este reconsiderată social, fie nu mai este ofertantă pentru persoana în cauză. Și într-un caz, și în altul este nevoie de o reorientare și de o nouă formare. Astfel, instituțiile de formare profesională se deschid oamenilor de toate vârstele.

Toate acestea arată că oferta universităților e nevoită să țină seama permanent de nevoile comunității și să se adapteze la acestea.

Oferta socială largă micșorează presiunea socială de pe umerii tinerilor. Nu este musai să profeseze toată viața același lucru, deci alegerea lor de tinerețe poate fi oricând schimbată. De asemenea, domeniul de formare poate fi suficient de vast pentru a le permite absolvenților mai multe opțiuni de angajare.

Vârstele studenților contemporani

În epoca industrială, studenția era o etapă exclusiv dedicată tinereții. În vremurile noastre însă, universitățile nu se mai dedică exclusiv startului profesionalizării elitei. Instituțiile de învățământ superior se deschid și adulților pentru schimbarea rutei profesionale, pentru revenirea la o formare întreruptă, pentru susținerea unor pasiuni vechi sau noi, pentru găsirea unui nou sens în viață.

Studenții nu sunt doar tineri, ei pot fi de toate vârstele, iar interesele educative sunt foarte variate.

Studenții tineri

Tinerii vin la facultate în continuarea studiilor preuniversitare. Învățarea este munca lor, iar școala le asigură continuarea vieții într-un spațiu cunoscut. Ei au intrat în această instituție de foarte mici, de la grădiniță și cu mici variații, și-au continuat astfel viața timp de mai bine de14 ani. Indiferent cum ar fi fost mediul școlar, el a fost o constanță a copilăriei, a pubertății și adolescenței, generând confortul obișnuinței. În această linie, facultatea continuă să asigure prin cunoscutul rigorilor sale. Ea oferă tinerilor posibilitatea de a-și mai prelungi copilăria prin griji specifice: pentru învățare, pentru evaluări, pentru relații cu colegii și cu profesorii. Momentul asumării adulte este amânat, dar este plătit cu prelungirea adolescenței și cu frustrarea nevoii de independență..

Tinerii, plini de resurse și de energie, se simt forțați să rămână în întreținerea părinților, încă dependenți de aceștia. Dacă ar renunța la studii pentru a se întreține, ar însemna să-și asume o viață profesională sub aspirațiile lor și un nivel de trai mai scăzut. Ei suportă o adolescență prelungită pentru un viitor mai bun. Stresul suportării tensionează relațiile cu părinții de care se simt involuntar legați și cu profesorii de la care au așteptări stricte și adesea nerealiste.

Tinerii au adesea tentația idealizării studenției de la care cer foarte mult. Mulți tineri se așteaptă ca în facultate să devină niște nume în domeniul lor, să își găsească relația romantică ideală, să se distreze zilnic cu prietenii și să găsească un „job part time” pentru a-și suplimenta veniturile. Sigur, toate în același timp. Or studentul deși are foarte mult potențial și ar putea face toate acestea nu dispune și de un timp expandat pe măsura energiei sale. Cum și rezistența la frustrare în tinerețe este mică, orice eșec se soldează cu mari dezamăgiri.

E o etapă necesară maturizării și e important ca profesorii să poată drena toate tensiunile personale în spațiul academic pentru a putea fi folosite constructiv în formarea profesională. Dacă studenții sunt stimulați intelectual pe măsura posibilităților lor, vor fi bucuroși să se implice. Dacă studenții au perspectiva clară a unor opțiuni vaste profesionale, vor fi mai puțin speriați în privința viitorului. Dacă mediul din facultate le permite manifestarea matură fără infantilizări și dădăceli, studenții vor putea să-și asume și să-și gestioneze deciziile, succesele și eșecurile.

Studenții adulți

Adulții care urmează studii universitare au motivații diverse, dar cu toții își doresc să-și schimbe în bine viața. Unii dintre ei și-au întrerupt studiile după liceu pentru o viață independentă, iar acum își doresc să evolueze în plan profesional sau personal. Alți adulți au urmat deja o facultate, unii chiar au profesat într-un domeniu, dar simt că domeniul ales inițial nu le aduce suficientă bucurie. Pentru ei facultatea este văzută ca o șansă de a trăi cu sens.

Și acești studenți sunt interesați în formarea lor profesională. Ei vin însă cu experiența unei alte facultăți sau a unui loc de muncă și știu să aprecieze fiecare curs, fiecare informație, fiecare posibilitate de participare. Eșecurile și succesele inerente unei vieți adulte îi face pe acești studenți mai toleranți, dar și dornici de un mediu serios, competent și ofertant.

Sunt însă și studenți adulți care vor să urmeze studiile în paralel cu un serviciu și cu solicitările unei vieți de familie. Au proiecte de serviciu și copii cu solicitări, pe lângă acestea vor să urmeze și facultatea. Este o situație în care studenții pot fi copleșiți de efort, depășiți de propria lor încercare de a face prea multe lucruri de o dată. În acest caz, e posibil să-și dorească să se mulțumească doar cu o diplomă și să renunțe la formarea competențelor specifice. Aici este important ca rigoarea mediului universitar să-i ajute să-și prioritizeze activitățile și să le decaleze în timp. E mai eficientă o facultate făcută mai târziu dar bine, decât o diplomă fără acoperire.

Profesorii pot colabora eficient cu studenții adulți cu condiția să le aprecieze experiențele, cunoștințele și implicarea. Un mediu riguros, consecvent și ofertant este util la orice vârstă, în orice situație.

Pentru dinamica grupului, este important ca profesorii să dezamorseze posibilele tensiuni dintre acești studenți și cei tineri. Nu e o concurență, fiecare student vine cu un potențial al său care trebuie descoperit și pus în valoare. De asemenea, tensiunile dispar și atunci când mediul de învățare are reguli necesare, transparente, aplicate consecvent fără discriminare sau favorizări.

Studenții maturi

Sunt studenți maturi care și-au reorganizat prioritățile de viață și văd importantă formarea lor profesională. Acești studenți sunt extrem de serioși și implicați, dedicați și dornici. Ei s-au format în alte domenii și au deja o experiență de viață ceea ce îi face să fie capabili să vină cu un suflu nou în domeniu, îi ajută să fie creativi. Ei sunt extrem de ofertanți pentru colegii mai tineri și pentru profesorii dispuși să le valorizeze experiența, ideile și implicarea.

Nu toți studenții urmează facultatea cu interesul profesionalizării. Sunt și studenți adulți care își doresc să facă studii superioare într-un domeniu care îi interesează pentru dezvoltarea lor personală.

Unii sunt părinți cu copii mari care au intrat la facultate sau au părăsit casa părintească lăsând un spațiu amplu de lipsă. În acest caz, părintele își dorește să-i fie aproape copilului său prin activitate și prin atmosfera comună, dar fără să-i inoportuneze spațiul personal. Este o bună modalitate de a fi aproape, păstrând distanța de copilul care își dorește independența. Studiile îi pot umple părintelui timpul rămas liber când solicitarea copilului-tânăr nu mai este așa de mare. În același timp, părintele, devenind student, adaugă multă perspectivă în viața personală care se umple de sens și de proiecții de viitor.

Unii adulți tocmai au ieșit la pensie și acum simt că își pot petrece viața așa cum le place, făcând acele studii pe care și le-au dorit. Ieșirea la pensie îi lasă omului foarte mult timp la dispoziție după mulți ani. De asemenea, această etapă presupune ieșirea dintr-un spațiu social organizat în care omul se simțea util. Facultatea oferă și posibilitatea socializării și a petrecerii timpului cu sens și perspectivă. Prin simpla urmare a unei facultăți, adultul își schimbă proiecțiile asupra viitorului. El nu este un pensionar condamnat la o viață casnică, ci un om capabil să învețe lucruri noi care să-i permită angajarea în activități interesante.

Sunt adulți care se înscriu la facultate când viața lor se află la răscruce. Unii sunt în divorț, alții sunt șomeri, alții au primit un diagnostic de boală gravă. Sunt momente în viață când starea de copleșire este atât de mare încât simțim nevoia să ne salvăm făcând ceva constructiv. Construirea de sine și învățarea au împreună o forță regenerativă atât de mare încât îi permit omului nu doar să se salveze, dar și să înflorească. În acest caz, facultatea nu este doar un simplu mediu de învățare, ci este șansa la o viață nouă, perspectiva unui nou început.

Motivația studenților maturi nu se limitează la dobândirea competențelor profesionale. Ei se bucură de oferta educațională și au pretenții mici din partea altora. Nu sunt nici competitivi și nici solicitanți.

Profesorii pot înțelege că în lucrul cu studenții, oferind accesul la un domeniu, acesta înseamnă o viață nouă plină de speranțe și de construcții. Acești studenți însă nu își pot păstra stima de sine necesară pentru a fi creativi dacă sunt infantilizați, dacă profesorii intră în competiție cu ei sau dacă sunt incapabili să le valorizeze experiența. Studenții maturi pot oferi tuturor o perspectivă nouă în care educația nu are scopul de „a deveni”, ci de „a fi”.

Bibliografie

[1] Farca, S (coord) (2018-2021). Acomodarea studenților cu mediul universitar. Research a Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic al Universității Naționale de Arte, București.

[2] Velea, S., Farca, S. (2013). Teacher’s responsibility in moral and affective education of children. 5th  International Conference EDU-WORLD 2012 Education Facing Contemporary World Issues, S1877-0428(13)00764-7.