Studenții cu dezamăgirile, problemele și nevoile lor

Dezamăgirile studenților

Candidații învestesc mediul universitar cu forța de a le schimba viața în bine, cu puterea de a-i preface în persoane apropiate de eul lor ideal. Astfel de așteptări determină și multe dezamăgiri.

Dezamăgiri necesare

Studenții care vin din liceu se așteaptă ca universitatea să le ofere un spațiu în care să studieze doar ce le place, cu profesori excepționali. Adesea, ei se așteaptă să-și decidă programul și temele, să nu fie îngrădiți, să fie apreciați. Pe lângă acestea, nutresc și dorința să-și găsească prieteni minunați și relația ideală.

Studenții adulți care au familie și un job, vor ca facultatea să le ofere șansa de a-și ameliora viața, de a o schimba în bine. Ei vor un loc de muncă mai bun, care să-i reprezinte și care să nu mai aibă solicitările actuale. Mulți vor și să recupereze câte ceva din libertatea timpurilor când nu aveau o familie de întreținut.

Studenții maturi își doresc o viață nouă, să o ia de la capăt cu mai multă pasiune. Vor să devină centrul vieții lor petrecându-și timpul cu activități care să-i reprezinte.

Mediul universitar nu este un spațiu magic de împlinire a visurilor, iar studenții, cu cât îl idealizează mai mult în așteptările lor, cu atât sunt mai dezamăgiți.

Uneori, studenții în dorința lor de a deveni „cineva”, vor de fapt să devină „altcineva”. Ei vor să scape de spaima nereușitei, de etichetări vechi, de neputințe și de neștiințe. Vor să nu mai simtă rușinea de a nu fi destul de bun, de a greși. Sunt răni vechi generate de școală pe care studenții le vor reparate, dar pe care le proiectează prin frică asupra mediului universitar ca pe niște umbre.

Universitatea, prin profesorii săi, dacă vrea să-și păstreze coerența formativă, va dezamăgi studenții prin faptul că nu le va prelua etichetele, nu le va împlini temerile și nici visurile. Studenții vor rămâne ei înșiși, dar apți să-și formeze competențe. Vor greși, se vor confrunta cu neștiința și cu neputința fără ca acestea să fie surse de rușine, de frică sau de neîncredere în sine. Așteptările copilărești de a fugi de responsabilitate, de a nu se asuma, de a găsi vinovați sau de a fi preferați, vor fi și ele frustrate.

Acestea sunt frustrări necesare care le permit studenților dezidealizarea și ancorarea matură în viața lor profesională.

Dezamăgiri nenecesare

Multe dintre dezamăgirile studenților relevă defectele mediului de formare și de aceea, e necesar să fie cunoscute și remediate.

Studenții sunt dezamăgiți când se confruntă cu profesori incompetenți, dezinteresați sau abuzivi, când se confruntă cu un mediu neofertant sau incorect. De asemenea, studenții au nevoie să fie la adăpost și în fața propriilor lor tentații. Nu trebuie să li se permită nici lor să fie abuzivi cu colegii, cu profesorii sau cu ei înșiși. De asemenea, studenții au nevoie să nu fie lăsați să se eschiveze, să trișeze, să evite suportarea consecințelor actelor proprii.

Dacă au astfel de experiențe, studenții își pot pierde entuziasmul, interesul și chiar încrederea într-o existență în care poți reuși prin forțe proprii, pe căi corecte. Viitoarea implicare socio-profesională a studenților se va baza pe aceste premise care dacă sunt incorecte, întreaga comunitate are de pierdut. De aceea, mediul universitar trebuie să-și mențină mereu active pârghiile de însănătoșire (comisiile de etică și calitate, asociațiile studenților etc.).

Contradicții în mediul de formare

Dincolo de dezamăgiri, studenții sunt în situația de a menține un echilibru între nevoile dezvoltării lor și cerințele sociale care, uneori se opun. De asemenea, uneori aceste contradicții apar între școala care formează ceva și societatea care cere altceva. Alteori școala însăși aduce o contradicție între scopul său și metodele folosite. În toate aceste cazuri, studentul se confruntă cu tot felul de dihotomii.

Școală sau viață personală

Școala tinde să creeze un mediu cu obiceiuri și reguli diferite de cele sociale. Acest fapt îngreunează atingerea scopului ei de a pregăti pentru integrarea în comunitate. Mai mult decât atât, cursanții ajung adesea în situația absurdă de a alege între școală și viața reală.

Studenții se văd nevoiți și ei să aleagă între școală și realitatea vârstei lor. Dacă aleg să se ocupe cu interes de școală sunt nevoiți să-și asume o adolescență prelungită și dependența de părinți. Dacă aleg să lucreze ceva, fie nu se mai pot ocupa de școală cum trebuie, fie își neglijează îndatoririle muncii, fie se epuizează între cele două.

Această situație dificilă în care studenția presupune o adolescență prelungită este prezentă în lumea întreagă, dar sunt și unele universități care au rezolvat această problemă.

Sunt universități unde, după primul an de studiu dedicat acomodării, studenții foarte studioși se pot implica în activități plătite de cercetare sau mentorat în cadrul facultăților. De asemenea, facultățile colaborează cu firme interesate în pregătirea temeinică a studenților pentru o viitoare angajare. Aceste firme îi susțin pe studenți cu burse și cu angajări part-time în domeniul lor de interes. Orarul cursurilor nu depășește 6 ore zilnic, iar studenții sunt încurajați cu burse să lucreze câteva ore pentru întreținerea lor. Când numărul de ore lucrate de student pe lună este prea mare pentru a-i mai permite să studieze, bursa este anulată. Astfel, studenții sunt învățați să-și gestioneze bine timpul între muncă și studiu.

Această autogestiune adultă a studenților nu e posibilă când numărul orelor de studiu sunt prea numeroase sau când sunt programate neuniform pe parcursul întregii zile.

Studiile universitare fac parte din viața cursanților și ele nu pot concura cu aceasta. E nevoie de amplă gândire a programelor de studiu pentru ca facultatea să le permită studenților și o serioasă formare profesională, dar și o activitate minimă pentru întreținere.

Formarea universitară este cu atât mai temeinică dacă se realizează susținând implicarea profesională și familială a tinerilor și nu opunându-se ritmului natural de maturizare a tinerilor. De aceea, mediul universitar trebuie să se adecveze dezvoltării tinerilor din societatea actuală.

Concurență sau colaborare

Un mediu concurențial este un mediu consumator de energie. El îi forțează pe studenți să-i observe pe ceilalți și să se raporteze la ei în detrimentul cunoașterii și dezvoltării propriului potențial.

De asemenea, concurența presupune stabilirea un mediu ierarhic, tensionat, de luptă. Un astfel de mediu poate fi eficient pe termen scurt, dar pe termen lung este epuizant și impropriu dezvoltării, cercetării, explorării, cooperării și colaborării.

În universitățile noastre observăm cum bursele, premiile și vânarea notelor încurajează concurența și rezultatele obținute indiferent de mijloace. De aceea, ar fi mai eficient ca bursele să fie acordate ca plată pentru activități pe care studenții sunt dispuși să le presteze în facultate sau în societate și nu pentru notele obținute. Studenții pot fi mentori pentru colegii lor din ani mai mici, pot ajuta activitatea din ateliere, laboratoare și biblioteci, se pot angaja în cercetările universității sau în alte activități necesare social. Astfel, studenții ar putea câștiga bani muncind ca adulți și nu fiind recompensați pentru faptul că au rezultate școlare mai bune decât colegii.

Concurența mută atenția oamenilor de la formarea proprie către realizările celorlalți care, sunt văzute ca un risc pentru devenirea personală. Aceasta determină neglijarea propriei formări și preocuparea pentru insuccesul celuilalt ceea ce generează un mediu de tensiune, invidie, ostilitate, intoleranță și nesusținere.

Comparația îi face pe oameni să se raporteze la ceilalți și să nu mai fie atenți la sine, să-și orienteze dezvoltarea după model neglijând autodescoperirea, împlinirea propriului potențial și manifestarea creativă.

De asemenea, obișnuința evaluărilor comparative îi determină pe studenți să-i judece pe toți ceilalți după propriul „Ideal de Eu” (J. Lacan). Acest fapt îi determină să fie prea puțin toleranți cu ceilalți și cu sine, să fie vindicativi și neapreciativi, generând un mediu de judecată aspră după criterii subiective.

Comparația îi determină pe oameni să piardă din vedere scopul lor personal pentru care au venit la facultate. Ei sunt deturnați de la interesul pentru formarea personală spre concurența cu ceilalți care nu sunt deloc un reper obiectiv pentru sine.

Consecințele mediului competitiv

Felul în care este organizată formarea inițială va determina modul în care absolvenții își vor practica profesia. De aceea este importantă punerea unor premise sănătoase încă din mediul universitar.

Profesioniști dependenți

Studenții îndemnați să fie interesați de note și de aprecierea profesorilor se vor implica mai puțin de formarea lor temeinică. Recompensele îi mențin dependenți de profesori și incapabili să se autoasume. Deci, universitatea, în loc să formeze adulți responsabili și independenți, infantilizează. Oamenii formați astfel vor fi buni executanți, dar nu și întreprinzători, creativi, implicați. Ei vor lua greu decizii și nu-și vor putea asuma eșecurile.

Profesioniști singuri și nesiguri

Studenții concurențiali sunt preocupați de realizările altora în detrimentul construcției personale. Ei își tensionează relațiile cu colegii prin invidii, neputințe, furii, impresii de nedreptate. Toate acestea se vor opune admirației, bucuriei pentru succesul altora, a interesului de colaborare și a încrederii. Acești studenți nu se vor simți în siguranță să ceară ajutorul colegilor la nevoie căci vor simți că ceilalți ar putea profita de slăbiciunea lor. Ei nu se vor simți confortabil nici să aibă succes pentru a nu atrage atenția invidioasă a altora. De asemenea, ei nu vor putea colabora, deci se vor limita doar la ce pot face singuri.

Ostilitatea din timpul studenției îi afectează pe oameni pe termen lung căci ei nu mai pot colabora nici în viitor. Absolvenții se vor trezi singuri, într-o lume profesională plină de lupte acerbe, retezându-și singuri șansele de a colabora cu colegii pentru a se susține reciproc.

Profesioniști mediocri

Un aspect grav al competiției dintre studenți o reprezintă adâncirea decalajelor inițiale dintre ei. În orice facultate găsim în același an studenți de toate vârstele cu o formare anterioară diversă și deci cu diferențe mari de pregătire în specialitate. Facultatea care are rol de formare, dar dacă încurajează concurența va genera o masă amorfă de studenți cu competențe mediocre. Or instituția de învățământ are datoria individualizării educației. Ea trebuie să ofere posibilitatea recuperării celor care nu vin din licee de specialitate, sau care s-au format acum mult timp, dar și să sprijine dezvoltarea tinerilor avansați. Concurența însă, îi țintuiește pe toți studenții la un nivel mediu în care cei pricepuți se simt pe nedrept ținuți în urmă, iar cei care abia se inițiază sunt descurajați.

Dacă universitățile încurajează mediocritatea și nu individualizează procesul de formare, absolvenții vor fi și ei de nivel mediu, descurajați și lipsiți de bucuria că ar putea contribui personal.

Adaptare sau teamă

Educația presupune formarea personalității în întregime, dar parcursul universitar se preocupă doar de formarea aprofundată și specializată a tinerilor. Însă, succesul în viața reală nu depinde doar de competențele intelectuale și tehnice, ci mai ales de nivelul de maturizare socioafectiv pe care îl are omul.

Solicitarea intensă și îndelungată pe care o presupune formarea universitară (3 ani licență, 2 ani master, 3 ani doctorat) generează orientarea tânărului către reușita academică care nu-i mai lasă timp și pentru altceva. Majoritatea tinerilor foarte adaptați la mediul universitar și-a delegat toate responsabilitățile de îngrijire și întreținere părinților.

Mulți dintre studenții cu reușită școlară au temeri puternice de eșec profesional și de inadaptare socială. Lor le este frică de faptul că nu se vor descurca în afara școlii, fără sprijinul familiei și al profesorilor. Sunt potențial buni profesioniști, dar se tem că nu se vor putea întreține, că nu se vor putea angaja. Cum școala le ocupă tot timpul ei nu pot proba faptul că este nevoie de ei în societate, că sunt valoroși pe piața muncii. Ei își pot prelungi cursurile universitare tocmai din teama că nu ar face față vieții, că nu s-ar descurca în afara unui mediu care nu este reglementat asemeni celui școlar. Cei mai mulți, nu au în plan întemeierea unei familii proprii și le e greu să se vadă responsabili social. Sunt adesea anxioși, copleșiți, cu o scăzută încredere în sine.

Decalajul dintre dezvoltarea școlar-intelectuală și cea socioafectivă determină o neputință de asumare adultă și o imposibilitate de valorificare a potențialului propriu. Prea buna adaptare la mediul școlar este plătită cu o sacrificare a vieții de adult în care tânărul nu are încredere că se descurcă.

În acest caz, școala își pierde menirea de a sprijini devenirea independentă, iar prea buna adaptare este adesea o dificultate mascată.

Această dificultate arată cât de necesară este apropierea mediului universitar de spațiile profesionale în care absolvenții să se integreze cu ușurință.

Formare teoretică sau practică

Învățământul românesc are o tradiție în a fi teoretic și cât se poate de desprins de lumea reală. Acest aspect ar fi bine să fie reconsiderat la toate nivelurile, dar la nivel universitar, este absolut necesar. Studenții, pentru a fi viitori profesioniști, au nevoie de competențe practice, de obișnuința implicării creative în probleme cotidiene ale domeniului în care se formează.  Pentru aceasta e nevoie să fie pregătiți să aplice ceea ce învață teoretic, să ia decizii și să-și asume consecințe.

Studiile teoretice sunt mai bine fixate atunci când sunt aplicate practic și exersate. Practica îi demonstrează teoriei eficiența și leagă competențele de cunoaștere cu abilități și deprinderi.

Deschiderea universităților către viața profesională reală este și sursă de venit. Firmele interesate în formarea studenților pentru a-i angaja le pot oferi burse. Ele pot oferi spații de practică și materiale, beneficiind în schimb de serviciile studenților. Aceste firme vor plăti mai puțin pentru recrutarea și formarea angajaților căci îi pot cunoaște din vreme pe studenți și pot participa la formarea lor temeinică. Astfel câștigă și studenții, și universitatea, și firmele.

Studenții care au șansa să practice ceea ce învață în cadrul mai multor firme, direct pe piața muncii, își văd altfel oportunitățile de angajare. Ei pot fi conștienți de importanța formării lor, de oportunitățile lor de dezvoltare profesională și de multiplele opțiuni pe care le au.

Uniformizare sau individualizare a educației

Se vorbește foarte mult despre tratarea individualizată a studenților, dar în fapt, ea se aplică foarte puțin căci profesorii au prea puțină experiență de lucru în acest fel. Or educația universitară dispune de un cadru propice pentru individualizare.

Există posibilitatea formării unor grupe mici de seminar pentru ca fiecare să se poată implica în echipă și individual sub o atentă îndrumare. De asemenea, există un program de lucru individualizat cu studenții care poate ajunge și la câteva ore pe zi. Practica de asemenea, ar trebui să se facă în grupe foarte mici, bine monitorizate.

Toate acestea sunt oportunități de a cunoaște potențialul personal al fiecărui student pentru a-l putea dezvolta. Se poate renunța la standarde unice, la comparații între studenți, la concurența dintre ei și se poate stimula implicarea cu succes a fiecăruia în funcție de nivel și de interese.

Evaluările sunt și ele oportunități de învățare pentru studenți, dar și de a expune cu bucurie ceea ce ei au realizat, ce au reușit. Pentru profesori, evaluările sunt ocazii de a descoperi propriile neajunsuri de comunicare didactică pentru a se putea corecta, pentru a explica altfel ceea ce nu s-a înțeles. Ar fi cazul să se renunțe la examenele finale ca singure evaluări, ca singure participări ale studentului.

Concluzii

Problemele cu care se confruntă studenții în mediul universitar ne indică ce poate fi corectat și adaptat pentru asigurarea unei formări profesionale cât mai temeinice. Astfel, sesizarea problemelor studenților vine și cu numeroase soluții care pot fi implementate. Sunt indicate schimbări necesare în educație pentru a o adecva timpurilor actuale și lumii în care trăim.

Un mediu universitar adecvat permite o formare mai bună a tuturor studenților și le asigură integrarea facilă pe piața muncii. Astfel, o universitate eficientă formează profesioniști încrezători și adaptabili capabili de o bună integrare socio-profesională.

Cutumele pedagogice învechite nu pot susține universitățile în formarea profesioniștilor viitorului. Dacă societatea nu mai are nevoie de cohorte de oameni care să gândească unitar, atunci și instituția școlii ar trebui să iasă din epoca industrială și să se centreze pe nevoile actuale de formare.

Într-o societate în care contează individul și creativitatea lui, nu mai au ce să caute condiționările, recompensele, comparațiile, frica și concurența. A venit vremea să avem relații educative veritabile cu studenții în care să-i sprijinim să-și descopere potențialul creativ și să le susținem formarea lor individualizată, să-i ajutăm să nu le fie frică de greșeală, să-și asume deciziile, să se bucure.

Bibliografie

[1] Farca, S (coord) (2020-2021). Dificultăți ale studenților în pandemie. Research a Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic al Universității Naționale de Arte, București.

[2] Farca S. , Gheorghe O. articol: Students’ challenges during the pandemic
The 18th International Scientific Conference eLearning and Software for Education „Strengthening resilient education and training through eLearning”; organizată de Advanced Distributed Learning Romania Association under the patronage of "Carol I" National Defence University and European Security and Defence College (ESDC). Bucharest, May 12-13, 2022

[3] Farca, S (coord) (2018-2021). Acomodarea studenților cu mediul universitar. Research a Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic al Universității Naționale de Arte, București.

[4] Farca, S. (2020).  Despre frica de necunoscut. Editura Universitară. București.

[5] Velea, S., Farca, S. (2013). Teacher’s responsibility in moral and affective education of children. 5th  International Conference EDU-WORLD 2012 Education Facing Contemporary World Issues, S1877-0428(13)00764-7.