Caracteristici ale mediului educativ la pubertate

 În toate etapele dezvoltării este important ca mediul să fie stabil și ofertant, dar ce înseamnă aceasta concret, diferă pentru fiecare vârstă în parte. 

Copilul, aflat la pubertate, se înfășoară în mediul său ca într-un cocon care-i permite transformarea în adolescent la adăpost de observatori externi. Cu cât el se reduce la mai puțin, cu atât mediul din jur are o mai mare însemnătate.

Un mediu de camuflaj

Copilul are trebuință de toată energia pentru integrarea schimbărilor prin care trece și nu-i mai rămân resurse pentru lupte sau pentru adaptare. La această vârstă, mediul nu este un spațiu de manifestare, ci unul de protecție, nu este o resursă, ci un scut.

Pragurile sensibilității copilului s-au schimbat, iar reperele de până acum nu mai funcționează. Copilul devine vulnerabil cu sensibilitate sporită în jurul unor teme, indicând vechi răni din care este dispus să crească. 

Ca părinți ne este dificil să ne calibrăm la noile trebuințe ale copilului. Din disperarea nevoii de apropiere, uneori devenim prea intenși în pretenții și cerințe. Alteori suntem prea prudenți căci ni se pare că orice rănește și afectează copilul. Greșim orice am face, orice spunem, nu e bine. Dar tocmai această nereușită este cheia. Când nu-i mai înțelegem pe copii suntem mai atenți la ei, mai dispuși să renunțăm la obișnuințe și să restructurăm relația.

În susținerea copiilor, ne ajută premisa că sunt, prin definiție, vulnerabili și că au nevoie de protecție. Copiii protejați pot face din sensibilitatea lor un atu utilizat în manifestarea empatiei, a creativității și a înțelegerii de sine.

Spre deosebire de adulți, copiii nu se descurcă la fel de bine cu vulnerabilitatea lor și nici cu cea a congenerilor. Pentru ei, sensibilitatea este un indiciu de slăbiciune care îi transformă în ținta agresivității altora. În „legea junglei”, pe care o redescoperă copiii, această credință este adevărată. De aceea, grupurile de copii au nevoie de supraveghere adultă. 

Copiii nu se pot crește singuri, ei au nevoie de adulți care să-i împiedice ca, din prea multă sensibilitate, să devină victime sau agresori. E importantă prevenția agresiunii căci dacă ea s-a instalat deja într-un grup nu se mai poate stinge decât prin dizolvarea acestuia. 

Un mediu agresiv este incompatibil cu vulnerabilitatea copilului la această vârstă. Organizându-i copilului un mediu protectiv, vom beneficia și noi de beneficiile lui.

O bază stabilă

O mare parte din energia noastră este folosită pentru supraviețuire. Supraviețuirea înseamnă deopotrivă adaptare la mediu, cât și afirmare personală. Întreaga viață, ne împărțim interesele pentru satisfacerea acestor două necesități fundamentale, dar opuse. 

Când ne adaptăm schimbărilor contextuale, neglijăm dezvoltarea. Când trecem prin transformări personale ne scade capacitatea de acomodare la mediu. 

Pubertatea este o etapă tăcută, dar vertiginoasă de dezvoltare care restructurează atât structura internă a copilului cât și felul în care privește lumea. Copilul are nevoie acum de un mediu care să nu-i ceară adaptarea, care să nu vibreze la emoțiile lui și care să nu fie presant.

Un mediu prea schimbător pune la încercare copilul care nu se poate adapta. El va încerca să compenseze printr-o realitate subiectivă controlată prin obsesii, compulsii și ritualuri.

Un mediu prea vibrant emoțional îl determină pe copil să se izoleze. Schimbările noastre atrag după sine și transformări ale celor din jur. Dar copilul nu poate face față valurilor de emoții stârnite în ceilalți. Decât să fie obligat să se adapteze la alții, preferă să se ascundă.

Un mediu presant devine periculos în contextul fragilității copilului. Pubertatea aduce cu sine și o rigiditate emoțională care protejează de relații nenecesare și permite conservarea energiei. Această rigiditate însă presupune o fragilitate care diminuează rezistența la presiune.

Pubertatea se petrece cu discreție, căci copilul are nevoie de liniște fără presiune. Relațiile stabile îi permit să se întoarcă spre sine fără grija celorlalți.

Oferte adecvate

Pubertatea vine cu cerințe noi. Este o vârstă care nu necesită multe resurse, copilul se mulțumește cu puțin, dar nu se poate lipsi de conexiuni emoționale veritabile. Are nevoie să fie lăsat în pace, dar să fie vegheat. Are nevoie să nu fie solicitat, dar să i se ofere atenție binevoitoare. Are nevoie să nu performeze, dar să fie tratat cu respect.

Bune tratamente 

Stima de sine a copilului scade în această perioadă căci se confruntă cu prea multe necunoscute. Nu știe cine va deveni și este paralizat în fața alegerilor de orice fel. 

Transformările corpului îl fac pe copil de nerecunoscut. Arată neîngrijit, incert, ezitant, nepriceput. Uneori minte și se ascunde pentru evitarea efortului sau a judecății altora.

Copilul frustrat de presiunea schimbării se retrage în lumea fanteziilor de reconfortare. Conținutul acestora expune nevoile personale nesatisfăcute și valorile explorate de societate. Comunitatea îi oferă copilului fantezii în schimbul testării unor noi valori pentru posibilitatea viitoarelor implementări. Multe dintre explorările sociale sunt tatonări fără sens sau chiar periculoase. Comunitatea este importantă, dar ea nu prețuiește individualitatea. De aceea, părinții îi mediază efectele, protejându-și copiii când este necesar.

Protecția parentală nu este ușor de oferit căci copilul își păzește lumea fantasmatică printr-un sentiment de rușine atât de acerb încât mărturisirea l-ar răni. Fanteziile sunt intime, dar copilul ne împărtășește nemulțumirile și dorințele sale din care îi putem deduce nevoile. 

Copilul ne cere un telefon performant. Putem înțelege din aceasta că nu este bine tratat în grupul de prieteni și vrea să fie protejat de un „obiect de putere”. Copilul se stresează prea mult cu notele. Putem înțelege că este nefericit acum și dorește să-și asigure un viitor mai bun. Acestea sunt doar exemple de posibile înțelegeri, dar fiecare situație are o traducere specifică.

Aceste exemplele arată distanța dintre cerințele copilului și nevoile sale. Așa înțelegem de ce satisfacerea cerințelor generează frustrare și o avalanșă de noi nemulțumiri. Observăm, de asemenea, că cerințele variază, în timp ce nevoia rămâne aceeași: să fie bine tratat. Știind acestea, ne putem limita căutările și oferta, asigurându-i copilului un bun și constant tratament.

Modele adulte variate

Pubertatea presupune și debutul sexualității, iar aceasta este înspăimântătoare pentru copilul care nu găsește în jur adulți respectabili și implicați din ambele sexe. El are nevoie de modele de maturi asumați și încrezători care să-l ajute să nu se mai teamă să crească.

Rolul bărbaților este esențial în cultura noastră care a delegat educația, aproape total, femeilor. Mamele singure și preponderența profesoarelor la școală îi prezintă copilului o feminitate copleșită de responsabilitate și o masculinitate neimplicată. Or fetițele au nevoie să știe că femeile sunt respectate fără să fie împovărate și că bărbații nu sunt intimidanți și neasumați. Băieții au nevoie să vadă femei mulțumite și bărbați cu care să se poată identifica. Cum se poate simți un băiețel a cărui mamă este nesprijinită de tată? În lipsa unui model patern respectabil, nu doar masculinitatea băiatului suferă, ci și stima de sine.

Pubertatea îi amintește comunității că toți membrii săi sunt prețioși pentru educația copiilor. Școala este o instituție care poate să ofere modele respectabile și coerente în care profesori de ambele sexe colaborează și se apreciază.