Părinții și piedicile sociale pe care le întâmpină
Ca părinți, avem nevoie de o minimă distanță de copiii noștri. Ne sunt necesare plecări mici care să ne permită să ne fie dor și odihna care să ne permită să fim entuziaști.
Ca părinți, avem nevoie de o minimă distanță de copiii noștri. Ne sunt necesare plecări mici care să ne permită să ne fie dor și odihna care să ne permită să fim entuziaști.
Jocul este un limbaj care îi permite copilului să devină stăpânul lumii sale. Prin joc, copilul își construiește dimensiunea simbolică a psihicului, aceea care-i va permite să mențină echilibrul între lume și sine, între nevoi și posibilități de împlinire, între trecut, prezent și viitor.
Copilul, în primii trei ani de viață, reușește să se adapteze lumii sociale din care face parte păstrându-și individualitatea. Acum se pun bazele umanității căci bebelușul se înțarcă și face control sfincterian, învață să meargă biped, să comunice și să stabilească relații cu cei din jur.
Mama și întreaga comunitate modifică mediul natural pentru a i se potrivi copilului, iar acesta învață să se adapteze. Acomodarea copilului are ca scop supraviețuirea și se realizează prin legăturile emoționale stabilite între mamă și copil.
Lumea în care ia ființă copilul e mama însăși. În lumea intrauterină nu există nici traumă și nici trăire „pozitivă”. Aceste repere încă nu s-au format.