Mediul în care trăieşte copilul are influenţe directe şi indirecte asupra nivelului agresivităţii şi a modalităţilor de manifestare. De aceea, atunci când manifestările agresive ale copilului sunt prea puternice, prea »
Copilul arată senin ceea ce noi nu ne mai putem permite să recunoaştem. Atunci fie devenim noi înşine prea agresivi, prea represivi, fie ne gândim că poate copilul nu este »
Care sunt motivele pentru care copiii sunt normal–agresivi? Cum îi putem înţelege şi ajuta în dezvoltarea lor fără a le impune să fie altfel decât sunt? Ambivalenţa afectivă Copilul »
Odată cu laptele, copilul „suge” şi imaginea de sine reflectată în ochii mamei sale. Această imagine este o scriere de destin ce îi meneşte existenţa, este icoana susţinătoare a vieții »
Cine sunt ciclopii, hidrele şi ielele din mitologie? De ce cred oamenii în zodii şi deochi? Cine sunt heruvimii? Ce-i lipsea „ochiului de apă” care l-a înghiţit pe Narcis? De »
Copilul se îmbolnăvește, dar unde se află originea stărilor lui? Copilul cere ajutor, dar de cine are el nevoie să-i fie alături? Cine cunoaște cel mai bine contextul familial și »
Cînd învață copilul să facă la oliță? Răspunsul e simplu: Cînd vrea el! Sfincterele sale pot fi dresate de timpuriu, dar cu o mare pierdere în planul dezvoltării afective. De »
An-tan-te / Dize mane pe / Dize mane compane / An-tan-te. E o incantație străveche, prezentă în jocurile copiilor pe care părinții sunt invitați să o deslușească De ce nu-i înțelegem pe copii? »
Copilul se joacă de-a mama și de-a tata pentru a înțelege chimia relației dintre părinții lui (ba îmbufnați, ba romantici). Se joacă de-a doctorul pentru a înțelege ce i s-a »
Jucîndu-se de-a războiul, de-a vînătoarea, de-a înmormîntarea, copilul cade, se preface mort, înmormîntează gîndăcei și îi bocește, îşi „împuşcă” prietenii, vînează cu praștia. Copilul se confruntă prin joc cu moartea, »
Gustarea lumii – un prim exercițiu de libertate Pentru sugarul mic toată lumea e „mama”, e bună și gata de a fi băgată în guriță. Pentru copilul mic „tot ce zboară »
Profunda spaimă a mamei de bebeluș este „să nu scape copilul din brațe”, iar a mamei de copil mai mare „să nu se scape pe el”. Pentru copil experiența căderii »
Prin plecarea sa, mama lasă corpul copilului incomplet. Pentru a suporta absența, copilul inițiază un joc prin care să-și confirme că orice plecare este o urmată de o revenire. Își »
Supermagazinele sunt adesea teatrul punerii în scenă a spaimelor copilului și a excedării părinților. Copilul se tăvălește, părintele nu știe ce să mai facă și toți ceilalți sunt evaluatori superiori »
Obiectul-jucărie cu eficiență împotriva tristeții este unul rotund, viu colorat, moale, care se ridică, se aruncă: mingea sau balonul. La fel sunt și bomboanele dulci, acadelele colorate care pot fi »
Înțelepți sunt aceia ce se știu juca. Ei dețin misterul bucuriei de a trăi, de a descoperi și de a se descoperi. Neputința jocului arată tristeți prea grele, experiențe grave, »
Ziua nașterii copilului este ziua unei mari surprize: copilul schimbă o lume cunoscută cu una necunoscută, mama schimbă starea de sarcină cu una de lăuză și întreaga familie se reconfigurează. »
În joc nu mai avem vârstă, scopuri sau competențe. În joc suntem doar vii, liberi și creativi. Spațiul de joc pentru copil este ca păturica de asigurare, pentru adult este »