Când vorbim despre educație în termeni de „eficiență”, „proces educativ”, „metodologie didactică” pare că ne referim la economie și nu la devenirea copiilor noștri.

E ușor a face educație folosind „biciul” sau „bombonica”, condiționând și amenințând, impunând și pretinzând. Numai că, prin astfel de mijloace, părăsim tărâmul educației, nu mai suntem profesori, ci dresori în arenă, taxați dur pentru orice clipă de neatenție.

Descentralizarea în educaţie presupune o şcoală autonomă. Descentralizarea nu se poate realiza prin impuneri exterioare, ea este un proces treptat de independentizare, care dacă este forţat duce la o patologie instituţională manifestată prin: corupţie, birocratizare, politizare, schimbări de formă, nesiguranţă, panică. Ce înseamnă descentralizarea școlii? Descentralizarea școlii presupune autonomia acesteia.

Descentralizarea este un proces etapizat, îndelungat (şi nu un moment) de maturizare a instituţiei şcolare care nu poate fi decretat din exterior (în mod autoritar) şi care nu poate fi atins de toate şcolile în acelaşi timp şi în acelaşi fel.

Școala este deprimată și se apără maniacal printr-o neliniște structurală: prăvălind informații peste copii, trimițându-și în stradă profesorii și forțând la reformă miniștrii. Școala în „horă” Şcoala actuală este acuzată pe nedrept de lipsa contactului cu realitatea, de abstractizare şi teoretizare în detrimentul legăturii cu practica. Şcoala este lipsită de

România, de douăzeci de ani, face cu obstinaţie Reformă în educaţie, ajungând în situaţia în care, deşi investeşte foarte mult timp, energie şi bani în schimbări de sistem, ultimele studii arată că nivelul şi calitatea în educaţie scad accelerat așa încât nici nu mai pot fi estimate consecințele.

De la orice profesor ne așteptăm să fie matur afectiv: un adult stabil, echilibrat, anticipabil, capabil să-i asigure pe ceilalți și să creeze un mediu sănătos în jurul său. Aceasta îi permite profesorului să jongleze cu toate celelalte competențe ale sale: să gândească în timp real, să fie autentic, să

Oricine poate ajunge profesor în școală, dar dacă simte că locul lui nu este acolo e bine să țină seama de acest sentiment. O profesie greșit aleasă este secătuitoare ca și un mariaj fără iubire. Tot astfel cum profesorul care își face treaba cu dăruire se vede răsplătit înzecit prin

Condiția profesorului este una simplă și modestă a omului care sprijină devenirea altora fără a avea pretenția să i se mulțumească, să își amintească cineva de el. Pentru aceasta este nevoie de maturitate afectivă, de echilibru interior, de conștiința valorii proprii și de o bună realizare în domeniul propriu. Ce